MARCEL [marsél], Gabriel-Honoré (1889-1973), dramaturg și filozof francez. Catalogat existențialist, deși a preferat să fie considerat neosocratic, pentru a deosebi abordarea sa teistă de existențialismul ateist al lui J.-P. Sartre. Tratează în general teme religioase (s-a convertit la catolicism în 1929), cum sunt omul ca pelerin („Homo viator”) și absolutul ca ființă personală, iubitoare. Lucrări filozofice („Jurnal metafizic”, „A fi și a avea”, „Misterul ființei”). Piese de teatru cu subiect religios („Setea”, „Roma nu se mai află la Roma”).

MARCEL [marsél], Étienne (c. 1316-1358), staroste al negustorilor din Paris. Conducător al răscoalei din 1356-1358. Aflat în fruntea opoziției orășenești din cadrul Statelor Generale, a impus delfinului Carol publicarea „Marii ordonanțe din martie” (1357), prin care se urmărea limitarea puterii regale. Asasinat.

ANGHELESCU, Marcel (1910-1977, n. Craiova), actor român de teatru și de cinema. Roluri de compoziție, predilect comice („O scrisoare pierdută” de Caragiale, Nebunul din „Regele Lear” de Shakespeare) pe scena Teatrului Național din București. Roluri în filme („Bădăranii”, „Steaua fără nume”).

ARLAND, Marcel (1899-1986), scriitor francez. Romane, nuvele și eseuri critice în spiritul moralismului clasic („Marea iertare”).

BRÂNDZĂ, Marcel (1868-1934, n. Iași), botanist român. Studii de anatomie a plantelor, în special de sistematica și ecologia mixomicetelor în România.

CHIRNOAGĂ, Marcel (1930-2008, n. Bușteni), grafician și sculptor român. Desen dinamic și expresiv, adesea folosind metafora. Tehnici variate, pe care uneori le asociază. Cicluri: „Imagini dobrogene”, „Drapelele”, „Măști”.