Malta f. insulă engleză în Mediterana, între Sicilia și Atrica: 25.000 loc. (Maltez). ║ (Ordinul din), cel mai celebru și mai vechiu dintre ordinele religioase și militare, ai cărui membrii se numiau Cavalerii dela Malta (1330-1798).

maltă sf [At: (a. 1875) ap. TDRG 946 / E: nct] Gen de țesătură nedefinit mai îndeaproape.

CRUCEA DE MALTA vechi aparat de zbor cu indicator în forma „Crucii de Malta” – semn al ordinului cavalerilor de Malta, legat la punctele în care putea apare un incendiu la bord cu ajutorul unor cabluri. În poziție normală crucea este albă, în cazul apariției incendiului sectorul se rotea și apărea crucea roșie.

MÁLTĂ s. f. (Învechit) Țesătură nedefinită mai de aproape. Albituri de tot ordinare. . . de maltă vărgată (a. 1875). ap. TDRG 946. - Etimologia necunoscută. Cf. m a l t e h, m a l t i n.