Mahmud m. nume a 2 sultani turci: MAHMUD I, domni dela 1730-1754, semnă pacea dela Belgrad cu Rusia și Austria; MAHMUD II, în răsboiu continuu cu Rusia și cu Egiptul; sub el fură măcelăriți ienicerii în 1826 și Grecia se declară (1821) independentă (1808-1839).

MAHMUD, numele a doi sultani otomani: M. I. (1730-1754). A purtat războaie cu persanii (1730-1736 și 1743-1746) și a încheiat victorios, prin Pacea de la Belgrad (1739), războiul împotriva Austriei și Rusiei (1736-1739). A încurajat dezvoltarea artelor. M. II (1808-1839). În timpul său au avut loc două războaie cu Rusia (1806-1812 și 1828-1829) încheiate cu tratatele de pace de la București (1812) și Adrianopol (1829), în urma cărora au fost zdruncinate pozițiile Imp. Otoman în Balcani și în Orientul Apropiat. A desființat corpul ienicerilor și a instituit armata regulată (1826). A înfrânt unele mișcări feudale (răscoala lui Ali pașă de Ianina, și cea a lui Mehmet Ali, vicerege al Egiptului). În 1829, în urma Războiului de eliberare a grecilor (1821-1829), a fost silit de Marea Britanie, Franța și Rusia să recunoască independența Greciei.

MAHMUD din Ghazna (lamin ad-Daula abu’l-Kasim Mahmud ibn Sebüktegin), sultan al Ghaznavizilor (998-1030). A extins stăpânirile sale din Afghanistan până în Punjab (pe care l-a anexat), ducând numeroase războaie de cucerire în India (1001-1027). A islamizat regiunea. În timpul său, artele au cunoscut o mare dezvoltare, capitala statului, Ghazna, devenind unul dintre cele mai mari centre ale culturii Orientului islamic.

MAHMUD KAȘGARI (sec. 11), savant filolog din Asia Mijlocie. În anii 1072-1074, a elaborat „Dicționarul graiurilor turcice”, cel mai important monument al dialectologiei turcice.