LAHORE [lahór], oraș în NE Pakistanului, situat în apropierea graniței cu India, pe stg. râului Rāvi, la 215 m alt.; 2,9 mil. loc. (1981). Nod de comunicații. Aeroport. Constr. de mașini agricole și utilaj de transport; ind. metalurgică, electrotehnică, chimică (cauciuc), textilă (filaturi și țesături de bumbac), a pielăriei și încălțămintei, sticlăriei, de prelucr. a lemnului și alim. Piață agricolă. Centru religios și cultural. Universitate (1882). Universitate de Inginerie și Tehnologie (1950). Institut Politehnic (1961). Monumente din perioada mogulă: Fortul (1565), mausoleul lui Jahāngῑr (1637), moscheile Wazῑr Khan (1627-1634), Badshani (1674), Moti Masjid (sec. 17). Grădinile Șahlimar (1637-1642), cu numeroase fântâni și terase. Legendele hinduse atribuie fundarea orașului lui Lava, fiul lui Rāma. Capitala dinastiei ghaznavide (1099-1114; 1153-1193); între 1524 și 1707 a făcut parte din Imperiul Mogul, a trecut apoi sub dominație persană (1739-1740), afgană (1748) și, ulterior, sub cea a Regatului sikh (1799-1849). Cucerit de trupele britanice (1846), a intrat sub suzeranitate britanică (1849), devenind capitala Punjab-ului; la împărțirea Peninsulei Hindustan (1947), a intrat în componența Pakistanului.