calmar sm [At: GOLESCU, Î. 81 / V: ~lamare, ~lam~, călăm~ sn / Pl: ~i / E: fr calmar] 1 (Lpl) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo). 2 (Șls) Animal din genul calamari (1).

Calmar n. oraș și port în Suedia cu 16.000 loc., celebru prin tractatul dela 1397, care unia cele trei regate (Suedia, Norvegia și Danemarca) în mâinile Margaretei de Waldemar.

KALMAR, oraș în SE Suediei, port la strâmtoarea omonimă a M. Baltice; 56,9 mii loc. (1993). Șantiere navale. Constr. de automobile, vagoane de tramvai și de cale ferată; aparate electrice; prelucr. lemnului; fabrică de chibrituri; produse alim. Castel (sec. 13), biserica episcopală (1660-1702), clădirea primăriei (1680). Turism. Fundat în sec. 12. – Uniunea de la K., înțelegere (1397) care prevedea unirea Suediei, Norvegiei și a Danemarcii sub același sceptru; impusă de regina Margareta de Danemarca, a avut ca prim rege pe Erik (VII) de Pomerania, încoronat la K., la 17 iun. 1397, care a succedat la tron după moartea Margaretei (28 oct. 1412) în Danemarca și Suedia. S-a destrămat în 1521-1523 ca urmare a răscoalei suedeze condusă de Gustav I Wasa.