KGB s. n. (pol.) Poliția politică sovietică ◊ „KGB-ul sforăie, dar nu doarme!” Aici Radio Europa liberă 1824 VI 91 p. 12. ◊ „Revista susține că acești agenți KGB, deveniți șomeri, au fost recrutați în ultimele luni în Iran.” R.l. 1415 XI 92 p. 8; v. și Hezbollah, narcobusiness, reorienta, troică [pron. caghebe] (din rus. K[omitet] G[osudarsnoi] B[ezopasnosti] „Comitetul de Securitate al Statului Sovietic”)

+KGB [cit. kag’ebe] s. n., art. KGB-ul [kag’ebeul]

KGB (prescurtare de la Komitet Gosudarstvennoi Bezopasnoti – Comitetul Securității Statului), denumire adoptată în 1954 de structurile de securitate ale statului sovietic, create în 1917, sub denumirea de Comisia Extraordinară pentru Combaterea Contrarevoluției și a Sabotajului în Rusia (CEKA) și care au cunoscut mai multe restructurări și denumiri în cursul existenței lor. Au îndeplinit funcții de represiune internă și de spionaj extern, fiind o componentă fundamentală a regimului sovietic. Printre conducătorii cei mai cunoscuți ai acestor structuri s-au numărat Felix E. Dzerjinski (1917-1926), Nikolai I. Ejov (1936-1938), Lavrenti P. Beria (1938-1941, 1953), Iuri V. Andropov (1967-1982).