JOSEPH [iósef], împărați germani v. Iosif.

FRANZ JOSEPH I [franț ió:zef] de Habsburg, împărat al Austriei (1848-1916) și rege al Ungariei (1867-1916). A înăbușit Revoluția de la 1848-1849 din Ungaria și Transilvania, cu sprijinul trupelor rusești, și a reprimat mișcările naționale din Imp. Habsburgic restabilind absolutismul. În timpul său Austria a fost înfrântă în războaiele Austro-Franco-Piemontez (1859) și Austro-Prusian (1866), și s-a creat statul dualist Austro-Ungaria (1867). A participat la înfăptuirea Triplei Alianțe și a dus o politică expansionistă în SE Europei.

IOSIF (JOSEPH [józef]), numele a doi împărați germani: I. I, rege roman (din 1690), rege la Ungariei și Boemiei și împărat al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (1705-1711); I. II, rege roman (din 1764), împărat al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (1765-1790) și rege al Ungariei și Boemiei (1780-1790). Coregent (1765-1780) al mamei sale, Maria Tereza. Adept al absolutismului luminat, în spiritul căruia a efectuat numeroase reforme (secularizarea unor averi mănăstirești, Edictul de toleranță, 1781, desființarea iobăgiei ș.a.); a stimulat dezvoltarea industriei. Politica sa de centralizare și de germanizare a popoarelor supuse a provocat împotrivirea acestora. În timpul domniei sale, și al Mariei Tereza, Bucovina a fost anexată de Habsburgi (1775) și a avut loc marea răscoală condusă de Horea, Cloșca și Crișan (1784).