Ipsilante m. numele a mai multor Domni fanarioți; 1. (Alexandru), Domnul Munteniei, sub care țara căpătă întocmiri folositoare (școli, spitale) și un codice ce-i poartă numele (1774-1782); 2. (Const.), fiul celui precedent, Domnul Moldovei (1799-1801) și apoi al Munteniei (1802-1806).

Ipsilante (Alex.) m. general rus, capul Eteriei, intră în Moldova la 1821 și, învins de Turci la Drăgășani, fugi în Ardeal, unde muri în închisoare (1791-1828).

Ipsilante (Atanasie Comnen) m. cronicar neo-grec, medicul lui Grigorie Ghica în 1739, mare spătar sub Ștefan Racoviță în 1765 și capuchehaiaua lui Grigorie III Ghica, Domnul Munteniei, în 1769 a scris o Cronică (1453-1789) despre întâmplările după căderea Constantinopolii (1711-1790).