INGRES [ẽgr], Jean Auguste Dominique (1780-1867), pictor francez. Elev al lui J.L. David. Unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai curentului neoclasic. A lucrat mult timp în Italia. Portretist („Portretul domnului Bertin”), dar mai ales pictor al frumuseții feminine, a reușit să exprime, într-o viziune personală, perfecțiunea formelor („Domnișoara Rivière”, „Frumoasa Zélie”, „Doamna de Haussonville”). Compoziții pe teme mitologice, istorice, alegorice („Oedip și Sfinxul”, „Jupiter și Thetis”, „Apoteoza lui Homer”) și nuduri („Izvorul”, „Marea odaliscă”, „Baia turcească”, „După baie la Valpinçon”). Desene („Portretul lui Paganini”). Arta sa, pătrunsă de venerație față de perfecțiunea lui Rafael, a influențat numeroși artiști ca: Renoir, Degas, Gaugain, Matisse și Picasso.

VIOLON D’INGRES (fr.) vioara lui Ingres – Pictorul Ingres avea ambiția de a fi socotit, fără să fie, un mare violonist. Violon d’Ingres, pasiune puternică pentru o îndeletnicire străină vocației.

Violon d’Ingres (fr. „Vioara lui Ingres” – dar nu se citează decît în original) – Pictorul francez Ingres (sec. XVIII și XIX) cînta la vioară din perseverență și nu din vocație. Totuși, se spune că el era mai mîndru de arcușul mînuit fără strălucire, decît de penelul care l-a făcut celebru. De aici s-a născut expresia „violon d’Ingres”, care înseamnă o pasiune exagerată pentru un obiect sau pentru altă preocupare decît talentul real. Mai pe scurt: o marotă. Scriitorul islandez Halldor Laxness, într-un interviu acordat, mărturisește: ,,«Violon d’Ingres?» Un instrument muzical. Dar nu vioara. Pianul!". PLAS.