Iliria f. 1. numele vechiului litoral septentrional al Mării Adriatice; 2. provincie Iugo-Slavă de-a lungul coastei orientale a Adriaticei, coprinzând Carintia, Carniolia iși Triest (Iliric).

ILIRIA (ILLYRIA), denumire dată în Antichitate regiunii muntoase de pe țărmul de NE al M. Adriatice, cuprinsă între râul Isonzo la N și G. Rijeka la E, locuită de triburile indo-europene ale ilirilor. Cucerită treptat de romani, începând cu 219 î. Hr., și transformată în prov. romană (Illyricum) în anul 9 î. Hr., în componența căreia au intrat Dalmația (Illyricum Superior) și Panonia (Illyricum Inferior). Din secolul 6, a fost populată de slavi, care au schimbat radical fizionomia etnică a ținuturilor și au creat aici formațiuni statale feudale timpurii.