Ibsen (Henrik), m. poet liric și dramatic norvegian, ale cărui piese sunt întipărite de tendențe filozofico-sociale (1828-1906).

IBSEN [ibsən], Henrik (1828-1906), dramaturg norvegian. După o adolescență marcată de destrămarea familiei, a lucrat ca regizor la teatrul Bergen. Obținând o bursă de studii în Germania, a fost influențat de Kierkegaard. Piese de formulă romantică („Războinicii lui Helgeland”, „Pretenții la coroană”), poeme dramatice de inspirație istorică și legendară, cu implicații simbolice și protestatare („Brand”, „Peer Gynt”). Sub impulsul ideilor antiromantice ale lui G. Brandes, se orientează spre drama socială („Stâlpii societății”, „Nora sau O casă de păpuși”, „Strigoii”, „Un dușman al poporului”) și apoi spre investigația precumpănitor psihologică, spre drama simbolică, de idei, în care se regăsește ceva din spiritul tragic antic („Rața sălbatică”, „Rosmersholm”, „Femeia mării”, „Hedda Gabler”, „Constructorul Solness”, „Când noi, morții, vom învia”). A inaugurat în literatura universală teatrul de idei; creația lui I. se impune prin adâncimea viziunii, simplitatea intrigii, gravitatea temei, acuitatea conflictului, vigoarea dialogului și pasiunile personajelor.