2 definiții pentru IQ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IQ, IQ-uri, s. n. Coeficient care indică nivelul de inteligență al unei persoane, măsurat printr-un test special. [Pr. aĭ-kü] – Abr. din engl. i[ntelligence] q[uotient].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

IQ [cit. aĭkü] s. n., art. IQ-ul; pl. IQ-uri

Intrare: IQ
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • IQ
  • IQ-ul
  • IQ-u‑
plural
  • IQ-uri
  • IQ-urile
genitiv-dativ singular
  • IQ
  • IQ-ului
plural
  • IQ-uri
  • IQ-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)