Huniedoara f. 1. județ ardelenesc cu 304.000 loc. cap. Deva; 2. oraș în valea romantică a Cernei, patria Corvinilor.

IANCU DE HUNEDOARA (?-1456), nobil român din Transilvania, unul dintre marii comandanți de oști din vremea sa. Fiu al cneazului Voicu de Hunedoara. Ban al Severinului (din 1438), voievod al Transilvaniei (din 1441), iar, din 1446, guvernator (regent) al Ungariei. Adept al unei puteri centrale autoritare. A urmărit să creeze un sistem politic bazat pe strângerea legăturilor dintre cele trei țări române în vederea luptei antiotomane. Victorios asupra otomanilor pe Ialomița (1442) și în timpul „campaniei celei lungi” (1443-1444), când a pătruns, în S Dunării, până aproape de Zlatița; a fost înfrânt de aceștia la Varna (1444) și Kossovopolje (1448), dar a obținut o strălucită victorie asupra sultanului Mehmet II în bătălia de la Belgrad (21-22 iul. 1456). A murit de ciumă în tabăra de la Zemun (11 aug.).