Hozevitul v. Ioan de la Neamț.

Ioan de la Neamț (Hozevitul) (1913-1960), sfânt preacuvios, n. la Crăiniceni, jud. Dorohoi. Orfan de părinți, se călugărește în 1936 la m-rea Neamț, apoi călătorește la locurile sfinte din Ierusalim, Betleem și Hebron, statornicindu-se într-o peșteră din pustia Iordanului. După doi ani de sihăstrie se închinoviază la m-rea Sf. Sava, unde a stat opt ani, și este numit egumen la schitul românesc Sf. Ioan Botezătorul de la Iordan, unde a stărețit până în 1952. Doritor de o viață mai aspră, s-a retras la m-rea Sf. Gheorghe Hozevitul, trâind în cea mai severă schimnicie în peștera Sf. Ana până la moarte. A scris și multe învățături și poezii alese. Sf. Sinod al Bis. Ortodoxe Române l-a canonizat la 20 iunie 1992 și se sărbătorește la 5 august.

IOAN HOZEVITUL (pe numele laic Ilie Iacob) (1913-1960, n. Crăiniceni, jud. Botoșani), călugăr român. Frate (1933), călugăr (1936) în Mănăstirea Neamț, cu numele Ioan, după care a plecat în „Țara Sfântă” (1936), unde a trăit până la moarte (în mănăstirea Sf. Sava, schitul românesc de la Iordan și mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul). Tot acolo a fost hirotonit preot (ieromonah). Prin viața sa a devenit unul dintre reprezentanții de seamă ai spiritualității ortodoxe românești. Canonizat de Biserica Ortodoxă Română.