2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Holstein n. vechiu ducat care, înainte de 1864, aparținea Danemarcei și care astăzi face parte din provincia prusiană Schleswig-Holstein.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HOLSTEIN [hólʃəin] (n. pr. Holstein) subst. 1. Varietate de taurine din rasa ostfriză, de culoare bălțată (alb cu negru). Este specializată pentru producția de lapte. 2. Rasa de cabaline de talie mare, folosit în agricultură și în transporturi.

SCHLESWIG-HOLSTEIN [ʃlésvih-hólʃtain], land în N Germaniei, pe cursul inf. al fl. Elba, cu ieșire la M. Baltică și M. Nordului; 15,7 mii km2; 2,8 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Kiel. Expl. de petrol și gaze naturale. Constr. navale; produse textile. Culturi de secară, grâu, cartofi, sfeclă de zahăr, orz etc. Creșterea bovinelor. Pescuit. Din sec. 15 asupra ducatelor S. și Holstein și-au exercitat pretențiile Danemarca, Suedia, Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, Prusia și Austria. În 1460 ducatul Schleswig și comitatul (din c. 1106 și ulterior ducat, din 1474) Holstein, au intrat în proprietatea personală a regelui Danemarcei. În urma Războiului Austro-Prusian (1866) au fost anexate de Prusia. Un plebiscit din 1920 a stabilit ca N Schleswig-ului să revină Danemarcei, iar S.-H., să formeze un land german.

Intrare: holstein
holstein
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Holstein
Holstein
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.