5 definiții pentru Himalaya


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Himalaya f. lanț de munți în Azia centrală, între China și Industan, al căror punct culminant (Everest) e de 8841 m.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HIMALAYA (HIMALAIA), cel mai înalt sistem muntos de pe Pământ, situat în Asia Centrală, între C. Indo-Gangetică (la S) și Pod. Tibet (la N). Formează o barieră naturală, în special climatică, între deșerturile muntoase ale Asiei Centrale și zonele tropicale ale Asiei de S. Se extinde pe terit. Indiei, Nepalului, Chinei, Pakistanului și Bhutanului; c. 2.500 km lungime și 180-350 km lățime. Cuprinde trei trepte: în S, M-ții (Colinele) Sivalik (900-1.200 m), în partea centrală, Himalaya Joasă (3.500-4.500 m), iar în N, lanțul principal, Himalaya Înaltă, cu piscuri ce depășesc 8.000 m. Alt. max.: 8.848 m (vf. Chomolungma, cunoscut și sub denumirea de Everest). Sunt munți tineri, formați în orogeneza alpină. Versanții sudici sunt alcătuiți din conglomerate și gresii, iar cei nordici din gnaisuri, granite, șisturi cristaline și filite. Pe versantul sudic, vegetația urcă până la 4.000 m, iar limita zăpezilor persistente coboară la 4.500 m. Versantul de nord este arid, cu limita zăpezilor persistente la 5.500 m. De aici izvorăsc principalele fluvii ale Asiei de S: Ind, Gange, Brahmaputra ș.a. Defilee sălbatice. Culmi de tip alpin; puternică glaciație cuaternară. Alpinism.

HIMALAYA ÎNALTĂ, cea mai înaltă treaptă a munților Himalaya, a cărei altitudine depășește 8.000 m în nouă vârfuri (Chomolungma, Lhotse, Makalu, Annapurna I ș.a.). Lățime: 50-90 km. Limita zăpezilor persistente se află între 4.500 și 5.500 m. Numeroși ghețari.

HIMALAYA JOASĂ, zonă muntoasă în partea centrală Himalayei, între Himalaya Înaltă la N și M-ții Sivalik la S.; c. 2.000 km lungime și 10-100 km lățime. Alt.: 3.500-4.500 m. Cuprinde depr. înalte și fertile (Kathmandu, Kashmir). Până la 3.500 m, versanții sunt acoperiți cu păduri, iar mai sus cu pășuni alpine.

Pinus excelsa Wall., « Pin de Himalaya ». Specie cu flori verzi cu aspect roz. Conurile, grupate terminal pe lujeri, sînt lungi pînă la 25 cm, pe un peduncul de cîțiva cm, pendente. Semințe maro-închis cu marginea membranoasă. Ace pendente, glauce, grupate cîte 5, pînă la 18 cm lungime, moi, subțiri, în smocuri terminale pe lujeri. Arbore cu coronament piramidal, lujeri glabrii, lucioși. Tulpină dreaptă, înaltă pînă la 50 m, scoarță gri, netedă, în tinerețe mai închisă și cu ritidom care se exfoliază mai tîrziu.

Intrare: Himalaya
Himalaya
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.