Hanovra f. vechiul regat al Confederațiunii germanice, anexat în 1866 Prusiei: 3.091.000 loc. Cap. Hanovra: 396.000 loc. (Hanoveran).

HANOVRA, dinastie de suverani ai Marii Britanii (1714-1901), întemeiată de electorul George Ludovic, devenit rege sub numele de George I (1714-1727). Au mai făcut parte din ea: George II (1727-1760), George III (1760-1820), George IV (1820-1830); William IV (1830-1837) și Victoria (1837-1901).

HANOVRA (HANNOVER) 1. Regiune istorică în NV Germaniei, care, în Antichitate, a fost populată de cherusci, chați și longobarzi. În perioada carolingiană a fost ocupată de saxoni; din 1235, pe terit. H. a existat ducatul Braunschweig-Lüneburg (din 1692, electorat). Între 1714 și 1837, în uniune personală cu Marea Britanie; din 1866, provincie a Prusiei. 2. Oraș în N Germaniei, port pe Leine, centrul ad-tiv al landului Saxonia Inferioară; 526,4 mii loc. (1995). Nod de comunicații. Aeroport. Metrou. Important centru industrial, comercial și financiar. Metalurgie neferoasă. Constr. de automobile (uzinele „Volkswagen”), tractoare, locomotive și vagoane, mașini-unelte. Ind. textilă, chimică, a cauciucului, electrotehnică, electronică, a hârtiei, poligrafică, a mobilei și alim. Marktkirche (sec. 14), primărie (sec. 15), Leibnizhaus (sec. 17), Palatul Herrenhausen (sec. 17-18). Muzee. Universitate tehnică. Academie de muzică și teatru. Operă. Târg anual internațional. Parc amenajat în stil baroc (cel mai important din Germania). Grădină zoologică Menționat în sec. 12, H. a primit statut de oraș liber (1241); din 1386, membru al Hansei. Reședința ducilor (din 1235), a electorilor (din 1692) și a regilor de H. (din 1815).