Govora f. 1. afluent de-a dreapta Oltului; 2. munte în jud. Vâlcea și sat (1800 loc.) cu o mănăstire zidită de Mateiu Basarab, care pe la 1634 înființă acolo o tipografie; stațiune balneară ale cării ape conțin iod și brom.

Govora, m-re în jud. Vâlcea (com. Mihăiești), întemeiată în sec. 15, rezidită de Vlad Călugărul și Radu cel Mare înainte de 1496 și înnoită în vremea lui Matei Basarab, care a instalat aici o tiparniță (printre altele aici s-a tipărit Pravila de la Govora în 1640). Prin grija lui Constantin Brâncoveanu, în 1710-1711 s-a amplificat ansamblul de construcții monastice și s-a reconstruit biserica m-rii, valoros monument de arhitectură. Picturile murale au fost executate în 1711 de către zugravii Iosif, Hranite, Teodosie, Ștefan ș.a.

GOVORA v. Băile Govora.

BĂILE GOVORA, oraș în jud. Vîlcea, pe rîul Hința, afl. al Govorei; 3.025 loc. (1991). Conf., țesături, preparate din carne. Stațiune balneoclimaterică permanentă, cu ape minerale clorosodice, iodurate, bromurate, magneziene, sulfuroase (descoperite în 1860) folosite în terapia afecțiunilor reumatismale, neurologice, periferice și centrale, respiratorii, digestive, urinare etc.; nămol terapeutic. Sanatoriu de profil de reumatologie și boli respiratorii pentru copii. În apropiere, în satul Govora, se află Mănăstirea Govora. Aici, domnul Matei Basarab a instalat o tiparniță de sub teascurile căreia a ieșit, în 1640, Pravila de la Govora. Declarat oraș în 1930.

PRAVILA DE LA GOVORA, cea mai veche culegere de legi tipărite în Țara Românească de maeștrii tipografi Meletie Machedoneanul și Ștefan din Ohrida. Apărută la mănăstirea Govora (com. Mihăești, jud. Vâlcea), în 1640, are la origine o culegere de norme juridice bizantine cu caracter preponderent bisericesc. Tradusă după un intermediar slav de către Mihail Moxa. La începutul cărții sunt tipărite versurile „La steaua țării” de Udriște Năsturel.