Francisc (d’Asiza) m. fundatorul ordinului franciscanilor, canonizat (1182-1226).

Francisc m. numele mai multor regi ai Franței: FRANCISC I, celebru prin luptele-i necurmate cu Carol Quintu, restauratorul literelor și artelor (1494-1547); FRANCISC II, soțul Mariei Stuart (1544-1560).

Francisc m. numele mai multor împărați ai Austriei: FRANCISC I, bărbatul Mariei Terezia (1708-1765); FRANCISC II, învins în diferite rânduri de Napoleon, care se căsători cu fie-sa Maria Luiza (1768-1835); FRANCISC IOSEF I, născut la 1830, se urcă pe tron la 1848. Sub domnia-i se făcu răscoala Italiei și a Ungariei (1849), răsboiul cu Prusia (1866) și constituirea Triplei Alianțe (1878). El participă în 1914 ca aliat al împăratului Wilheim II, la răsboiul mondial, dar muri (1916) înainte de a vedea ruina completă a imperiului său.

FRANCISC, numele a doi împărați romano-germani: F. I (1745-1765), fondatorul ramurii dinastice Habsburg-Lorena. Căsătorit cu Maria Tereza (1736); a fost declarat coregent (1740), iar în 1745 încoronat ca împărat la Frankfurt; nu a avut un rol politic important. F. II, ultimul împărat al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (1792-1806) și primul împărat ereditar al Austriei (1804-1835), sub numele de Francisc I. A participat la majoritatea coalițiilor împotriva lui Napoleon I. Împreună cu Metternich a fost unul dintre creatorii Sfintei Alianțe. Congresul de la Viena i-a conferit președenția Confederației Germanice (1815).

FRANCISC, numele a doi regi ai Franței. Mai important: F. I (1515-1547). Pe plan extern domnia lui se caracterizează printr-o luptă permanentă împotriva Habsburgilor, concretizată în numeroase războaie pentru supremație în Pen. Italică, începute prin campania din 1515; a pus bazele armatei permanente; pe plan intern a consolidat autoritatea centrală, a introdus limba franceză în redactarea actelor oficiale, a întemeiat Collège de France (1529), Imprimeria națională (1538) și a încurajat artele și cultura.

Francisc Prenume modern, împrumutat din apus pe cale cultă, Fráncisc, fem. Francísca păstrează amintirea francilor, populație din familia germanilor apuseni, care în sec. 5 – 6 au cucerit aproape toată Galia formînd statul franc, ajuns în timpul Carolingienilor mare imperiu. În latina tîrzie era folosit adj. franciscus cu sensul „franc”. În sec. 7, în Spania se folosea adj. franciscae pentru a desemna toporiștele de război folosite de franci (în românește o astfel de secure e numită franciscă). În vechea franceză, adj. devine franceis și este folosit pentru a-i desemna pe franci (în cunoscuta epopee Chanson de Roland). În Infernul, Dante folosește franceschi (pluralul lui francesco) pentru a-i desemna pe francezi. În franceză sau italiană, adj. începe să fie folosit în sec. 10 – 11 și ca nume personal, la început cu valoarea de supranume (așa cum la noi sînt astăzi nume de familie Bulgaru, Rusu, Sîrbu etc.). Faima lui Francesco d’Assisi (1182 – 1226), sanctificat de biserica apuseană, precum și dezvoltarea mișcării franciscanilor (ordin religios fondat de acesta în 1204) au contribuit la rapida popularizare a numelui Franciscus, devenit frecvent în apus încă din sec. 14. Cît privește semnificația originară a subst. franc, el este curent interpretat ca „liber, îndrăzneț, impetuos, prompt etc.” (adj. rom. franc „cinstit, loial, neascuns” corespunde fr. franc, it. franco, germ. frank). Vechiul adj. franceis, devenit apoi françois, era folosit în Franța și ca nume etnic și ca nume personal, separarea celor două valori s-a făcut destul de tîrziu, cînd François rămîne numai personal, numele etnic fiind scris français; diferențierea se produce și în italiană între Francesco și etnicul francese. Deși Francisc și Francisca sînt la noi împrumuturi culte recente, onomastica românească cunoaște o formă mult mai veche, Frîncu (fost supranume devenit nume de familie), care are aceeași origine și semnificație ca și Francisc. Acest Frîncu, atestat încă din sec. 15 (cu o bogată serie de derivate și variante: Francea, Frînce, Frînciuc, Frîncoaie, Frînculea, Frangu, Frangulea, Freng, Frîngotă, Frînghiul, Frînghiș etc.) are la bază cuvîntul frînc, denumire generică pentru populațiile romanice din Occident (francezi, italieni; Gaspar-Vodă, italian de origine, era supranumit „frînc”). Cuvîntul românesc reproduce, printr-un intermediar slav, gr. frangos, atestat în Bizanț încă din sec. 6, cînd frangoi desemna, în mod vag, un popor din Italia, din apropierea Alpilor, deabia în sec. 10 fiind atestată semnificația „francez”. Sensul evoluează și se extinde mai ales după Cruciade și după formarea, în Bizanț, în 1204, a unui Imperiu latin, în care majoritatea demnitarilor erau francezi și italieni. Germ. Franz sau magh. Ferenc au influențat și ele onomastica noastră care înregistrează formele Franț, Frențe, Fercu, Rențea, Freanță, Ferenț etc. ☐ Engl. Francis, Franny, Frank, Franklin, Fanny, fr. François, fem. Françoise, Franc, Francis, germ. Frank, Franka, Franz [franț], Franziskus, Franziska (pron. franțisca, cu hipoc. Franzi, Fanny, Zissi etc.), it., sp. Francesco, Francesca, bg. Frango, Franko, Franțiska, pol. Franciszek, magh. Franciska, Fanny, Ferenc [ferenț] etc.; în toponimie France (Franța), Frankfort (oraș în S.U.A.), Frankfurt pe Main (oraș în R.F.G.), Frankfurt pe Oder (oraș în R.D.G.) etc. ☐ Dintre foarte mulți purtători celebri ai numelor în discuție îi amintim pe Francisc I, rege al Franței, Franz Joseph I, împărat al Austriei și rege al Ungariei din dinastia Habsburgilor, Francesco d’Assisi, teolog și poet italian, poetul renascentist portughez Francisco Sá de Miranda, filozoful englez Francis Bacon etc. ☐ Din literatură este binecunoscută tragedia lui Gabriele d’Annunzio, Francesca da Rimini.

Francisc d’Assisi (pe numele laic Giovanni Bernardone) (1182-1226), teolog și poet italian, fondatorul ordinelor franciscanilor, clariselor și terțiarilor, canonizat de Bis. romano-catolică și sărbătorit la 4 octombrie.

BARTÓK [bɔrto:c], Francisc (n. 1937, Băcia, jud. Hunedoara), pictor maghiar din România. Stabilit în Franța (1982). Peisaje și portrete („Peisaj”, „Păsări în libertate”). Fresce și mozaicuri monumentale (Institutul Agronomic din Iași).