florică sf [At: JARNÎK-BÎRSEANU, D. 140 / Pl: ~ici / E: floare + -ică$] 1-2 (Șhp) Floricică (1-2).

CORDESCU 1. Marcela C. (1913-1984, n. Constanța), graficiană română. grafică de carte; gravuri. Imagini de tip suprarealist cu intenții moralizatoare („Negativ”, „Pozitiv”). 2. Florica C.-Jebeleanu (1914-1965, n. Constanța), pictoriță și graficiană română. Soră cu C. (1), soția lui E. Jebeleanu. Portrete și peisaje; desenatoare și ilustratoare de carte („Surîsul Hiroșimei”).

CRISTOFOREANU, Florica (1887-1960. n. Rîmnicu Sărat), sopran română. Voce de mare întindere (roluri de coloratură, soprană lejeră și dramatică, mezzosoprană). A cîntat pe scena Scalei din Milano.