ERITRICHUM Schrad., ERITRIHUM, fam. Boraginaceae. Gen originar din munții Asiei și Americii, Europa și Australia, cca 28 specii, erbacee, perene, cespitoase. Frunze mici, nedivizate, alterne, oblong-lanceolate, lipsite de stipele, alb și mătăsos-păroase. Flori albastre cu gîtul galben, pedunculate (caliciu cu 5. dinți egali, ceva mai scurți ca tubul corolei, care se termină printr-un limb întins cu 5 diviziuni ovale, 5 stamine), dispuse în cime scorpioide. Fruct format din nucule.

Eritrichum nanum Schrad. Specie care înflorește vara. Flori sesile, albastre-azurii sau albastre-deschis (tub floral scurt, alb), așezate în cime scorpioidale. Frunze mătăsos-pubescente, gri-verzi, în rozetă, formează mici pîlcuri de iarbă. Plantă cca 5 cm înălțime, cu rădăcini pivotante, negre.

Eritrichum rupestre Bunge (syn. E. strictum Decne.). Specie care înflorește în iun.-iul. Flori albastre-deschis, cca 5 mm diametru. Frunze lanceolate, în rozete cu peri aspri. Tulpină, cca 18 cm înălțime.