3 intrări

3 definiții


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ERITRICHUM Schrad., ERITRIHUM, fam. Boraginaceae. Gen originar din munții Asiei și Americii, Europa și Australia, cca 28 specii, erbacee, perene, cespitoase. Frunze mici, nedivizate, alterne, oblong-lanceolate, lipsite de stipele, alb și mătăsos-păroase. Flori albastre cu gîtul galben, pedunculate (caliciu cu 5. dinți egali, ceva mai scurți ca tubul corolei, care se termină printr-un limb întins cu 5 diviziuni ovale, 5 stamine), dispuse în cime scorpioide. Fruct format din nucule.

Eritrichum nanum Schrad. Specie care înflorește vara. Flori sesile, albastre-azurii sau albastre-deschis (tub floral scurt, alb), așezate în cime scorpioidale. Frunze mătăsos-pubescente, gri-verzi, în rozetă, formează mici pîlcuri de iarbă. Plantă cca 5 cm înălțime, cu rădăcini pivotante, negre.

Eritrichum rupestre Bunge (syn. E. strictum Decne.). Specie care înflorește în iun.-iul. Flori albastre-deschis, cca 5 mm diametru. Frunze lanceolate, în rozete cu peri aspri. Tulpină, cca 18 cm înălțime.

Intrare: Eritrichum (gen de plante)
Eritrichum (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Eritrichum
Intrare: Eritrichum nanum
Eritrichum nanum park  nomenclatura binară
compus
  • Eritrichum nanum
Intrare: Eritrichum rupestre
Eritrichum rupestre park  nomenclatura binară
compus
  • Eritrichum rupestre