4 intrări
4 definiții
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ERIOGONUM L. C. Rich., ERIOGONUM, fam. Polygonaceae. Gen originar din America de N, Mexic, cca 145 specii, erbacee, anuale sau perene. Frunze opuse sau alterne, de obicei pîsloase. Inflorescență în formă de umbelă sau capitul, petale mici albe sau colorate, 9 stamine, stil cu 3 segmente. Fruct cu trei muchii.
Eriogonum corymbosum Benth. Specie care înflorește vara-toamna. Flori albe sau roz-inchis, dispuse în inflorescențe în formă de umbelă. Semiarbust cu frunze ovate sau lanceolate. Tulpini înalte de 15-30 cm.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Eriogonum flavum Nutt. Specie care înflorește vara-toamna. Flori galbene, infundibuliforme, pubescente, așezate în umbelă. Frunze pîsloase cu tulpini tîrîtoare, cca 22 cm înălțime, perene.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Eriogonum umbellatum Torr. Specie care înflorește vara-toamna. Flori gălbui, glabre, cu diviziuni ovale, dispuse în umbelă, pe un peduncul lung de cca 28 cm, pîslos. Frunze pețiolate, ovate, gri-verzi, pe partea inferioară pîsloase. Semiarbust cu tulpini, de obicei, tîrîtoare.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni