2 intrări

2 definiții


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ERINUS L., ERINUS, fam. Scrophulariaceae. Gen cu o singură specie: Erinus alpinus L. Specie originară din Munții Alpi, Carpați, în Balcani, tufă de 10-15 cm înălțime. Frunzele bazale, numeroase, mici, în rozetă densă, cele tulpinale lunguiețe, în formă de spatulă. înflorește primăvara-vara. Flori violete, albastre, roșii sau albe, caliciu cu 5 diviziuni lunguieț-liniare, corolă întinsă cu 5 lobi aproape la fel, lunguieți, cu marginea zdrențuită, 4 stamine, stil scurt cu vîrful bilobat. Fruct, capsulă ovală cu numeroase semințe.

Lobelia erinus L. Specie care înflorește primăvara tîrziu-toamna. Flori foarte multe, albastre-deschis, roșii-violete, albe sau bleu cu ochiul alb sau galben, pe pedunculi axilari sau terminali. Frunze dințate, cele inferioare invers-ovate, cele superioare lanceolate. Plantă anuală, înaltă pînă la 25 cm, cu habitus tîrîtor (Pl. 46, fig. 273).

Intrare: Erinus (gen de plante)
Erinus (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Erinus
Intrare: Lobelia erinus
Lobelia erinus  nomenclatura binară
compus
  • Lobelia erinus