EPISCIA Mart., EPISCIA, fam. Gesneriaceae. Gen originar din Columbia, Mexic, Peru, Brazilia, cca 12 specii, erbacee, pubescente, lînoase, rar glabre, formează la capătul tijelor stoloni. Flori albicioase, albastre sau roșii-stacojii (caliciul liber cu 5 sepale înguste, nedentate, rar dentate, tub floral drept sau curbat, cilindric, uneori oti pinten, 5 petale îndepărtate cu vîrf rotunjit, uneori franjurat, stamine intercalate la baza corolei, concrescute, formînd un tub) la subsuoara frunzei singulare, în buchet sau cîteva pe un peduncul comun lung, drept. Frunze ovat-lanceolate, opuse, cu nervațiuni pronunțate, acoperite de perișori deși, moi, pe fața inferioară puțin colorați, pe margini neregulat-dințate, uneori ondulate.

Episcia cupreata Hanst. Specie care înflorește vara. Flori singulare, late de 1-2 cm, în general roșii și la cîteva varietăți albe, tub floral de 2-3 cm lungime, în exterior roșiatic, în interior galben cu pete roșii) sepale nedentate. Frunze eliptice, ovate sau rotund-ovate, lungi de 12-14 cm, late de 9 cm cu vîrf bont, cordiforme la bază, crestate, pe partea inferioară roșiatice, la mijloc cu o bandă verde, pe cea superioara, aspru-pubescente, punctate, maronii sau de culoarea cuprului, la mijloc cu o bandă de 1 cm lățime, roz-albicioasă. Tulpină ramificată, cea principală se ridică cîțiva cm in sus purtînd florile și frunzele cele mai mari.

Episcia dianthiflora H. E. Moore et E. G. Wilson. Specie care înflorește în iun.-aug. Flori cu corolă albă, tub floral lung de 2-3 cm, în interior cu pete purpur, margine franjurată și cu perișori, singulare, dispuse la subsuoara, frunzei, pe un peduncul lung de 7-8 mm. Plantă erbacee, Scundă, pubescentă, cu lăstari lungi. Frunze ovat-crestate, 3-4 cm lungime și 3 cm lățime.