canton sn [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 495 / Pl: ~oane / E: fr canton] 1 Unitate teritorial-administrativă în unele țări. 2 Fiecare dintre statele care compun Confederația Elvețiană. 3 Cea mai mică unitate în administrația pădurilor. 4 (Pre) Casa pădurarului. 5 Clădire din imediata vecinătate a unei căi de comunicație, înzestrată cu aparatele necesare pentru supravegherea și întreținerea acesteia și care servește și ca locuință pentru cantonier (1).

CANTON și ENDERBURY [kæntən éndəbəri], grup de ins. coraligene în Pacificul central (Arh. Phoenix) azi în Rep. Kiribati; 70 km²; c. 320 loc. Cocotieri; copra. Anexate de Marea Britanie în perioada 1889-1892, au fost închiriate în 1939 S.U.A., devenind un condominium anglo-american, pînă în 1979 cînd au intrat în componența Rep. Kiribati.

EDENBURY [éndəbəri] v. Canton și Enderbury.