13 definiții pentru Emil

botéz sn [At: CORESI, ap. GCR I, 32/31 / Pl: (înv) ~ uri, ~ e, (rar) ~ i / E: boteza] 1 Taină a religiei creștine, destinată a șterge păcatul strămoșesc și care constă în cufundarea corpului celui ce se botează, de către preot, în cristelnița cu apă sfințită (în religia ortodoxă) sau în stropirea corpului cu apă (în religia catolică), ocazie cu care este primit și prenumele. 2 (Pex) Udare cu apă (în joacă). 3 (Îs) -ul de foc Prima luptă dintr-un război. 4 (Pre) Apă sfințită întrebuințată la botez(1) sau la Bobotează Si: agheasmă. 5 Botezare (a enoriașilor) cu agheasmă în prima zi a fiecărei luni și în ajunul Bobotezei. 6 Ospăț și petrecere organizate la botezul cuiva Si: cumetrie. 7 (Mar) Ceremonie de lansare la apă a unei nave noi.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABDERHALDEN [ḁpdərhaldən], Emil (1877-1950), medic și fiziolog elvețian. Contribuții în fiziologia metabolismului și în chimia proteinelor; a descoperit fermenții de apărare.

ARTIN, Emil (1898-1962), matematician german. Prof. univ. la Hamburg și Princeton. Lucrări de algebră comutativă și de teoria numerelor.

BODNĂRAȘ, Emil (1904-1976, N. Iaslovăț, jud. Suceava), militant comunist român. Membru al P.C.R. din 1934. A plecat în U.R.S.S., unde a devenit membru al P.C.U.S. Revenit clandestin în țară, a făcut parte din conducerea P.C.R. După 1945, a ocupat înalte funcții de partid și de stat.

BOTEZ, Emil (1914-1978, n. București), inginer mecanic român. Prof. univ. la București. Cercetări în domeniul construcțiilor de mașini. A studiat cinematica mașinilor-unelte, tehnologia programării numerice a acestora, angrenajele.

BRUCKNER, Ion Emil (1915-1980, n. București), medic român. Acad. (1974), prof. univ. la București. Studii privind imunitatea și bolile sîngelui.

BRUMARU, Emil (n. 1939, Bahmutea, Basarabia), poet român. Poezie a spațiului domestic, unde, în manieră neoclasică, imaginarul coexistă într-un mod original cu realul („Versuri”, „Detectivul Arthur”).

CIOCOIU, Emil (n. 1948, sat Sasa, azi Poiana, jud. Bacău), pictor român. Stabilit în Germania. De factură tradițională la început, evoluează către o artă nonfigurativă bazată numai pe armonia subtilă a culorilor și pe fluiditatea luminii („Fuga”, „Neliniște”).

CIORAN, Emil (1911-1995, n. Rășinari, Sibiu), gînditor și scriitor francez de origine română. Stabilit în Franța (1937). În reflecțiile sale, temele eterne (Dumnezeu, iubire, timp, moarte) sînt abordate din perspectiva unei viziuni pesimiste asupra omului care, trăind într-o lume în întregime absurdă și „în descompunere”, nu are altă alternativă decît „disperarea”; respinge „sistemul”, cultivînd un stil aforistic („Pe culmile disperării”, „Schimbarea la față a României”, „Lacrimi și sfinți”, „Précis de décomposition”, „Syllogisme de l’amerture”, „Ecartèlement”, „La tentation d’exister”, „Histoire et utopie”, „Aveux et anathèmes”).

CONDURACHE, Emil (1912-1987, n. Scînteia, jud. Iași), istoric și arheolog român. Acad. (1955), prof. univ. la București. Specialist în istoria antichității ((„Histria”, „Daco-Romania Antiqua”).

CONSTANTINESCU, Emil (n. 1939, Tighina), jurist, geolog și om politic român. Prof. univ. la București. Specialist în mineralogie („Mineralogeneza skarnelor de la Sasca Montană”, „Mineralogie”, în colab.).

CRĂCIUN, Emil (1896-1976, n. Iași), medic român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la București. Contribuții la studiul anatomiei patologice a diferitelor boli, la introducerea culturilor de țesuturi („metoda românească”).

EMIL BODNĂRAȘ, com. în jud. Suceava; 8.506 loc. (1995). Până la 7 sept. 1976 s-a numit Bădeuți. Biserică (1487), ctitorie a lui Ștefan cel Mare, în satul Milișăuți.