botez s.n. I (bis.) 1 Taină a religiei creștine (prima dintre cele șapte) prin care o persoană este primită in rîndurile credincioșilor. 2 Ritual prin care se săvîrșește prima taină creștină, iertîndu-i-se celui botezat păcatul originar, care constă în scufundarea de trei ori a noului născut în apă sfințită (în cultul ortodox) sau în stropirea corpului cu apă sfințită (în cultul catolic), atribuindu-se, în același timp, un prenume. La botezul copilului să fie adunați cu toții în dragoste familială (SLAV.). Nume de botez v. nume. ♦ Ext. Petrecere sau masă organizată cu prilejul botezului; cumetrie. 3 Apă sfințită utilizată la botez sau la Bobotează; agheasmă. 4 Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau al unor sărbători bisericești. Cîtă vreme umbla popa cu botezul prin partea aceea de sat (AGÂR.) ♦ (fam.) Udare cu apă (în joacă)... Erau întîmpinați cu vedre de apă din care erau botezați (AGÂR). II Fig. 1 Expr. (milit.) Botezul focului = prima participare activă la luptă în timpul unui război. 2 (mar.) Ceremonial de lansare a unei nave noi pe apă. • pl. -uri. /de la boteza, prin derivare regresivă.

Emil Prenume frecvente astăzi, Emíl și Emília corespund unor foarte vechi nume gentilice romane. Aemília era la Roma una dintre cele mai vechi și strălucite ginți patriciene, împărțită în multe ramuri ai căror reprezentanți au jucat roluri importante în viața publică romană (Lepidus, Mamercus, Pappus etc.). Deși ipotezele, vechi sau moderne, nu lipsesc, numele rămîne obscur din punct de vedere al semnificației inițiale. Încă din antichitate Aemilius era apropiat de aemulus „emul”, aemulor „a emula”, dar cu siguranță că nu este vorba decît de o etimologie populară. Mai tîrziu, pe baza formei mai vechi Aimilios, s-au încercat explicații fie prin gr. aimylios „duios, blînd”, fie prin gr. homos „asemănător”. Soluțiile nu par deloc satisfăcătoare, așa că s-ar putea presupune și pentru Aemilius apartenența la fondul lingvistic preroman. În epoca imperială se răspîndește și cognomenul Aemiliánus, la origine un derivat adjectival din Aemilius. Deși Emilián pătrunde în onomasticonul creștin (calendarele păstrează amintirea unor martiri și martire din Africa, Alexandria, Italia etc., al căror cult este însă foarte puțin cunoscut), răspîndirea și frecvența actuală a numelui nu este legată de influența bisericii. Ca și în apus, unde numele au fost reluate în epoca Renașterii, Emil și Emilia sau Emilian (cele cîteva atestări mai vechi reproduc, prin intermediar slav, gr. Aimilianos) și Emiliana sînt forme românești culte, preluate din latină în secolul trecut, cînd începe modernizarea onomasticii noastre. Hipocoristice curente sînt fem. Ema, Mili, Milica, Mica etc. și masc. Milică, Miluț, Miluță etc. ☐ Engl. Emily, Emilia, fr. Emile, Emilie, Emilien, germ. Ämilianus, Emil, Ämiliana, Emilie, it. Emilio, Emilia, Emiliano, sp. Emilio, Emilia, Emiliana, magh. Emil, Emilian, Emilia, Emiliana, bg., rus. Emilii, Emilia, Emilian, Emiliana. ☐ Savantul Emil Racoviță, întemeietorul speologiei, scriitorii Emil Gîrleanu, Emil Isac, Emily Brontë, Émile Zola, Emile Verhaeren. ☐ Emilia din tragedia lui P. Corneille, Cinna, tragedia lui Lessing Emilia Galotti; Émile sau Despre educație de J.J. Rousseau.

ABDERHALDEN [ḁpdərhaldən], Emil (1877-1950), medic și fiziolog elvețian. Contribuții în fiziologia metabolismului și în chimia proteinelor; a descoperit fermenții de apărare.

ARTIN, Emil (1898-1962), matematician german. Prof. univ. la Hamburg și Princeton. Lucrări de algebră comutativă și de teoria numerelor.

BODNĂRAȘ, Emil (1904-1976, N. Iaslovăț, jud. Suceava), militant comunist român. Membru al P.C.R. din 1934. A plecat în U.R.S.S., unde a devenit membru al P.C.U.S. Revenit clandestin în țară, a făcut parte din conducerea P.C.R. După 1945, a ocupat înalte funcții de partid și de stat.

BOTEZ, Emil (1914-1978, n. București), inginer mecanic român. Prof. univ. la București. Cercetări în domeniul construcțiilor de mașini. A studiat cinematica mașinilor-unelte, tehnologia programării numerice a acestora, angrenajele.

BRUCKNER, Ion Emil (1915-1980, n. București), medic român. Acad. (1974), prof. univ. la București. Studii privind imunitatea și bolile sîngelui.

BRUMARU, Emil (1939-2019, Bahmutea, Basarabia), poet român. Poezie a spațiului domestic, unde, în manieră neoclasică, imaginarul coexistă într-un mod original cu realul („Versuri”, „Detectivul Arthur”).

CIOCOIU, Emil (n. 1948, sat Sasa, azi Poiana, jud. Bacău), pictor român. Stabilit în Germania. De factură tradițională la început, evoluează către o artă nonfigurativă bazată numai pe armonia subtilă a culorilor și pe fluiditatea luminii („Fuga”, „Neliniște”).

CIORAN, Emil (1911-1995, n. Rășinari, Sibiu), gînditor și scriitor francez de origine română. Stabilit în Franța (1937). În reflecțiile sale, temele eterne (Dumnezeu, iubire, timp, moarte) sînt abordate din perspectiva unei viziuni pesimiste asupra omului care, trăind într-o lume în întregime absurdă și „în descompunere”, nu are altă alternativă decît „disperarea”; respinge „sistemul”, cultivînd un stil aforistic („Pe culmile disperării”, „Schimbarea la față a României”, „Lacrimi și sfinți”, „Précis de décomposition”, „Syllogisme de l’amerture”, „Ecartèlement”, „La tentation d’exister”, „Histoire et utopie”, „Aveux et anathèmes”).

CONDURACHE, Emil (1912-1987, n. Scînteia, jud. Iași), istoric și arheolog român. Acad. (1955), prof. univ. la București. Specialist în istoria antichității ((„Histria”, „Daco-Romania Antiqua”).

CONSTANTINESCU, Emil (n. 1939, Tighina), jurist, geolog și om politic român. Prof. univ. la București. Specialist în mineralogie („Mineralogeneza skarnelor de la Sasca Montană”, „Mineralogie”, în colab.).

CRĂCIUN, Emil (1896-1976, n. Iași), medic român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la București. Contribuții la studiul anatomiei patologice a diferitelor boli, la introducerea culturilor de țesuturi („metoda românească”).

EMIL BODNĂRAȘ, com. în jud. Suceava; 8.506 loc. (1995). Până la 7 sept. 1976 s-a numit Bădeuți. Biserică (1487), ctitorie a lui Ștefan cel Mare, în satul Milișăuți.