Elvira Cunoscut la noi din secolul trecut și destul de frecvent astăzi, Elvíra face parte din categoria prenumelor a căror răspîndire și popularitate se datoresc în exclusivitate literaturii (deși unele izvoare hagiografice menționează o martiră din nordul Franței, moartă în anul 370, influența bisericii este exclusă întrucît numele nu este calendaristic și nu apare în cele mai importante martirologii). Atestat în Spania în sec. 9, sub formele Geloyra, Gelovira, Jelvira (prezența acestor forme în Peninsula Iberică se datorește unei populații germanice, vizigoții, care au fondat în 508 un puternic regat cu capitala la Sevilla), numele în discuție, de origine germanică, este un compus în care specialiștii văd elementele *gails „lance” sau *gail „vesel” și wers „prietenos”. Vechea formă germanică devine în spaniolă Elvíra și începe să se răspîndească în Europa, pe cale cultă, mai ales în epoca romantică, sub influența onomasticii literare. ☐ La popularizarea numelui în Europa au contribuit cîteva cunoscute personaje din opere literare sau muzicale renumite: Elvira din diferitele prelucrări ale legendei lui Don Juan, Elvira din Meditațiile poetice ale lui A. de Lamartine.