Elohim (Eloah) (ebr. „Domnul Puterilor”), nume dat în Vechiul Testament lui Dumnezeu și folosit în locul celui de Iahve, a cărui pronunțare este interzisă de religia mozaică.

ELOHIM (ebr. „cei puternici”) (în mitologia ebraică timpurie), divinitate plurală consacrată construcției și reconstrucției Universului, premergătoare divinității unice Iahve; ulterior, a desemnat unul dintre atributele lui Iahve, apoi pe Dumnezeu în general, fiind frecvent menționat în „Vechiul Testament”.