3 intrări

3 definiții


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ELAEOCARPUS L., ELEOCARPUS, fam. Elaeocarpaceae. Gen originar din India, pînă în Australia și Japonia, cca 90 specii, arbori cu frunze alterne, crestate sau necrestate. Flori (5 sepale, 5 petale) dispuse în ciorchine, în axa frunzei. Fruct, bacă cu 1-5 semințe.

Elaeocarpus cyaneus Sims. Specie originară din Australia unde atinge cca 18 m în cultură, de mărimea unui arbust. Flori albe, în ciorchine pendent. Fruct albastru. Frunze pieloase, eliptice, dentate, vîrf ascuțit, nervuri, proeminente.

Elaeocarpus grandiflorus G. Smith. Specie originară din Java, Flori albicioase sau gălbui, sepalele în exterior și pedunculul roșii (cca 15 cm lungime), lanceolate, cu margine netedă, ușor-dentată sau, ondulată, scurt-pețiolate, așezate mai des spre vîrful ramurilor. Arbust (cea 1,90 m înălțime), bogat ramificat.

Intrare: Elaeocarpus (gen de plante)
Elaeocarpus (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Elaeocarpus
Intrare: Elaeocarpus cyaneus
Elaeocarpus cyaneus  nomenclatura binară
compus
  • Elaeocarpus cyaneus
Intrare: Elaeocarpus grandiflorus
Elaeocarpus grandiflorus  nomenclatura binară
compus
  • Elaeocarpus grandiflorus