Eiffel (Turnul ~) [Eiffel pron. fr. efel] s. propriu n.

*Eiffel (Turnul ~) (fr.) [ei pron. e] (Eif-fel) s. propriu n.

Eiffel se pronunță corect (franțuzește) efél, nu áifăl, indiferent de originea numelui.

EIFFEL [efél], Gustave (1832-1923), inginer francez. Contribuții la dezvoltarea construcțiilor metalice, prin înlocuirea fontei cu oțelul în executarea a numeroase poduri și construcții: podul Marcia Pia, cu deschidere de 160 m, pe Douro (Porto, 1876), viaductul de la Garabit, în S Franței (165 m, 1882-1884) și Turnul E., construcție metalică, ridicată la Paris, cu ocazia Expoziției Universale din 1889 (înălțimea totală actuală, inclusiv antena emițătorului TV, 320,75 m), devenit simbolul Parisului. alte lucrări: cupola (22 m diametru) Observatorului din Nisa (1885), structura de rezistență a Statuii Libertății din New York (1886).