Edgar Prenumele masculin Édgar, corespunde unui vechi nume anglo-saxon Eádgar, folosit încă de prin sec. 7 (din acea vreme este cunoscut un misionar care a propagat creștinismul în Țările de Jos, sanctificat apoi de biserică). Ca majoritatea vechilor nume germanice, Eádgar este un compus în care se recunosc elementele auda „proprietate, posesiune ereditară”, devenit apoi ot sau od (de aici prenumele germ. Otto sau it. Ottone, Oddone și Ottorino) și gar „suliță, lance”. Cum în anglo-saxonă auda- a devenit ead- (atestat și cu sensul „bogat, fericit, bogăție” și apoi ed, Eadgar, Edgar corespunde numelor vechi germ. de sus Otgar, Otger, Otker, Ottoker. Forma Edgar, popularizată și prin latina ecleziastică, s-a răspîndit în Franța, iar din secolul trecut și în răsăritul Europei. Pătruns la noi de aproximativ un secol și jumătate pe cale cultă sub formele Edgar și Edgard, numele se folosește și astăzi în onomastica noastră, frecvența lui fiincî însă redusă. O Scriitorul Edgar Allan Poe.