ECHINODORUS L., ECHINODORUS, fam, Alismataceae. Gen originar din America, cca 22 specii, perene, erbacee, acvatice. Tulpină erectă, simplă, lungă. Frunze, cele submerse, lanceolate, liniare sau spatulate, fără limb sagitat, cele plutitoare, lung-pețiolate, adînc-sagitate, cu lobi lanceolați. Înflorește în iun.-aug. Flori (caliciul cu diviziuni, corolă cu 3 foliole, numeroase stamine) roz sau albe, monoice, mari, la centru purpurii, dispuse cîte 3 în verticile, grupate într-un racem terminal, întrerupt. Fructe numeroase dispuse pe un receptacul globulos.

Echinodorus brevipedicellatus (O. Ktze.) Bucheau. Specie cu flori albe, late de 1-2 cm, 12 stamine și un număr mare de stile, dispuse într-o inflorescență sveltă, în ciorchine, pe un peduncul înalt de 0,80-1 m, ridicat deasupra apei. Frunze (cca 35 cm lungime și 3,5 cm lățime) lanceolate, ascuțite la ambele extremități, cu 3-7 nervuri. Pețiol, cca 15 cm lungime. Plantă erbacee, perenă, de mlaștină.

Echinodorus ranunculoides (L.) Engelm. (syn. Alisma ranunculoides L.; Baldellia ranunculoides Pari.). Specie cu flori (6 stamine) albe sau roz-deschis, la bază galbene, cu diametru de 1-1,5 cm. Frunze (cca 9 cm lungime, 2-13 cm lățime) plutitoare. Formele submerse sînt foarte decorative, au frunze pînă la 0,5 m lungime și 7 mm lățime, cu cîteva nervuri. Plantă de mlaștină cu aspect variat.

Echinodorus rostratus (Nutt.) Engelm. Plantă înaltă de 25-30 cm. Frunzele au forme de la oblong pînă la rotund. Florile roz sau albe.