coțulă sf [At: I. CR. VI, 313 / Pl: ~le / E: ns cf coțușcă] (Reg) Femeie de moravuri ușoare.

COTULA L., COTULA, fam. Compositae. Gen originar din emisfera sudică, cca 62 specii, cca 20 cm înălțime, formează covoare. Frunze penate, foarte rar nedentate, cu glande uleioase. înflorește vara. Flori galbene în capitule mici, singulare, cele radiale sînt femele, așezate într-un singur rînd, sepalele într-un rînd sau 2, cu marginea pergamentoasă.

Cotula dioica Hook. f. Specie care înflorește vara. Peduncul floral glabru, mai lung decît frunzele. Frunze (cca 5 cm lungime) pețiolate, glabre, crestat-dentate, liniar-invers-ovate sau spatulate, lobate sau slab-penate. Tulpini tîrîtoare, glabre.

Cotula squalida Hook. f. (syn. Leptinella squalida Hook.). Specie care înflorește vara. Pedunculi glabrii, cca 7 cm lungime. Flori dispuse în capitule verzui, sepale cu o bordură roșiatică. Plantă în întregime lînoasă, tulpină sveltă (cca 5 cm înălțime), tîrîtoare. Frunze (cca 5 cm lungime) verzi-maronii, pețiolate, lunguieț-ovate, adînc-penate.

ROMANIȚĂ-PUTUROASĂ s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriță, mărariul-câinelui.

coțulă, coțule, s.f. (reg.) femeie ademenitoare (care te cheamă prin semne); coțușcă.