Corneliu-Nepos m. istoric roman, scrise Viețile generalilor iluștri (sec. I a. Cr.).

Corneliu, ostaș roman, cunoscut cu cognomenul „sutașul”, mai mare peste o sută de soldați din cohorta numită Italica, botezat de sf. apostol Petru. Biserica îl sărbătorește la 13 septembrie.

Corneliu Nume celebre în istoria romană, Cornélius și Cornélia sînt la origine vechi gentilice, ai căror purtători aparțineau cunoscutei ginte Cornelia, renumite prin rolul însemnat ce l-a jucat în viața socială, politică și culturală a Romei timp de peste 700 de ani. Ginta Cornelia, la origine unul dintre cele 16 triburi rustice mai vechi din Roma, s-a împărțit în numeroase familii distinse prin cognomenele Maluginensis (Servius Cornelius Maluginensis, atestat în 485 î.e.n., este cel dintîi purtător cunoscut al numelui Cornélius), Cossus, Scipio, Lentulus, Dolabella etc., cea mai cunoscută fiind familia Scipionilor (de ajuns să-i amintim doar pe cei doi Scipiones Africani). Originea și semnificația lui Cornelius nu este încă pe deplin lămurită, majoritatea specialiștilor considerîndu-l un derivat din subst. cornu „corn” (de aici un alt cognomen roman Cornútus „cu coarne”). Pentru a explica transformarea cuvîntului cornu în nume propriu trebuie să amintim că în antichitate, cornul de berbec sau de taur era simbolul abundenței și al forței și era folosit în diferite rituri magice de alungare a spiritelor rele. Efigia cornului a fost găsită în catacombele iudaice și în sinagogi, iar în textele V.T. sau în cele apocrife (Psalmii lui Solomon) sînt numeroase pasajele în care cornul are valoare de simbol al forței omului. Devenit nume independent, Cornelius pătrunde în onomastica creștină și se răspîndește în Europa, mai ales prin cultul unui cunoscut martir roman, papa Cornélius (251-253). Prin gr. Kornelios numele pătrunde în onomastica popoarelor slave vecine (de ex. în Ucraina, în sec. 16, sînt atestate formele Kornilo, Kornii etc.). Tot din sec. 16 încep să apară în documentele noastre formele Cornea, Cornilă etc. În secolul trecut, ca urmare a impulsului dat de mișcarea de emancipare a românilor din Transilvania, odată cu multe alte nume romane încep să circule formele culte Cornéliu sau Cornél și Cornélia care le înlocuiesc pe cele vechi, rămase nume de familie sau cu valoare toponimică (de. ex. derivatul Cornești). Formele noi se răspîndesc pe întreg teritoriul românesc și devin în scurtă vreme prenume apreciate și frecvente. Pentru Cornelia se folosește în ultimul timp un hipocoristic de proveniență occidentală Neli (sau chiar Nelly); cum acesta nu are marcat genul, este întîlnit uneori și pentru masculin. ☐ Fr. Corneille, germ. Kornelius, Kornelia și hipoc. scandinav Nils, it. Cornelio, Cornelia, magh. Kornel, Kornelia, bg., rus. Kornelii, Korneliia (mai vechi Korniliia), ser. Kornílija ☐ Publius Cornelius Scipio Africanus, cuceritor al Spaniei și învingătorul lui Hannibal în Africa, P. Cornelius Scipio Aurelianus, supranumit și el Africanus pentru victoria definitivă asupra Cartaginei (146 î.e.n.), Cornelia, fiica primului Scipio Africanus și mama celor doi tribuni ai poporului cunoscuți sub numele de „frații Gracchi” (Tiberius și Caius), istoricul Publius Cornelius Tacitus.

BABA, Corneliu (1906-1997, n. Craiova), pictor și grafician român. Acad. (1990), prof. univ. la Iași și București. Compoziții și portrete profund umane, în care personajele au, deseori, valențe simbolice. Calitatea culorii și folosirea unui sistem complex de lumini dirijate înscriu lucrările sale pe linia expresionismului cromatic, permițînd un discurs aluziv asupra realității („Odihnă pe cîmp”, „Arlechin”, „Portretul artistei Lucia Sturdza-Bulandra”, „Portret de fată”, „Peisaj din Veneția”, ciclul „Regele nebun”).

CODREANU (ZELINSKI), Corneliu Zelea (1899-1938, n. București), om politic român. Șeful organizației legionare Garda de fier. Arestat și condamnat la închisoare în mai 1938. Împușcat în nov. același an, din ordinul regelui Carol II.

COPOSU, Corneliu (1914-1995, n. Bobota, jud. Sălaj), jurist și om politic român. Președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (din dec. 1989). Membru marcant al Partidului Național-Țărănesc și secretar politic (1937-1947), al lui Iuliu Maniu, a participat la principalele evenimente politice din societatea românească. Arestat și condamnat pentru convingerile sale politice (1947-1964), după amnistie, C. a fost permanent supus persecuțiilor din partea autorităților comuniste.