+cordon bleu (fr.) [pron. kordõblö] s. n., pl. cordon bleu (Ea e un adevărat ~. Noi am mâncat niște ~.)

Cordon bleu (fr. „Cordon albastru”) – Nu se traduce de obicei această expresie care a ajuns să însemne o persoană de seamă sau un specialist foarte fin. Explicația: înaltele decorații erau însoțite de un cordon care se purta în jurul gîtului ori de-a curmezișul pieptului. Dar mai rîvnit decît toate era Cordonul albastru, care putea să reprezinte Ordinul francez al Cavalerilor Sfîntului Duh, ori Ordinul englezesc al Jartierei, ori Ordinul Sfîntul Andrei al împărăției țarilor etc., adică numai ordine conferite unor personalități marcante. Cu timpul expresia și-a extins noțiunea. Savanți iluștri, literați de frunte etc. au fost denumiți cordon bleu, chiar fără să fie decorați, numai spre a se arăta astlel că-s oameni de înaltă autoritate. Uneori acest calificativ se conferă și meșterilor renumiți în arta culinară, datorită faptului că pe vremuri comandorul de Souvré, contele d’Olonne și alți demnitari francezi care erau „cordons bleus” (Cavaleri ai ordinului Sf. Duh) au constituit un fel de club vestit prin banchete și mîncăruri rafinate. IST.