Confuciu (Khun-Fu-Tse) m. ilustru filozof și moralist chinez (551-489 a. Cr.).

Confucius (551-479 î. Hr.), filozof și reformator religios chinez, întemeitorul confucianismului, doctrină etică, filozofică și religioasă cu rol fundamental în epoca de construire a feudalismului chinez și, în general, în istoria Chinei antice.

CONFUCIUS (numele latinizat al lui Kong Qiu sau Kong Fuzi) (c. 551-479 î. Hr.), filozof și reformator religios chinez. Autorul doctrinei etice, filozofice și religioase numite de chinezi rugia, iar de europeni, confucianism. În etică a predicat modestia, iar în doctrina religioasă a redus panteonul național la un singur zeu, Shangdi, identificat cu cerul (tian). Filozofia lui C. este centrată pe trei concepte originale: tian, conceptul despre cer, determinant atît în ordinea naturii cît și în cea umană; li, conceptul despre tradiție (conformarea acțiunilor omenești cu legea cerului); ren, conceptul despre omenie, virtutea esențială. Postum, sub dinastia Han, C. a fost proclamat sfînt.