Comani pl. sat cu o mănăstire în jud. Olt: 2860 loc. V. Cumani.

coman sm [At: ȘEZ. V, 58 / E: Cuman] (Reg) 1 Drac. 2 Om foarte urât.

coman s. n. – Diavolul. Cuvînt rar, atestat o singură dată, în Mold. După DAR, de la numele cumanilor, popor turanic care a ocupat partea răsăriteană a Romîniei în sec. XI-XIII; însă această ipoteză este puțin probabilă. Este posibil să fie vorba de un der. cu suf. – man, de tipul *drăcoman, cf. gogoman, hoțoman, pronunțat pe jumătate din scrupule de tip tabu.

coman, comani, s.m. (reg.) drac, diavol.