2 intrări

3 definiții

CLĂBUCÉT s. n. Căciulă. (formă diminutivală din clăbăț; comun în toponime)

Clăbucet n. culme a Carpaților prin județul Prahova, separă basinul Ialomiței de al Siretului.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLĂBUCÉT (< clăbuc) s. n. Masiv muntos mic (alt. 800-1.400 m), rotunjit, format de obicei din fliș (ex. c. Predealului).

Intrare: clăbucet
clăbucet substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clăbucet clăbucetul
plural
genitiv-dativ singular clăbucet clăbucetului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Clăbucet
Clăbucet
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Clăbucet Clăbucetul
plural
genitiv-dativ singular Clăbucet Clăbucetului
plural
vocativ singular
plural