Cincinat m. celebru roman care fu luat dela plug spre a combate pe Volsci (459 a. Cr.) și, după victorie, se întoarse iarăși la câmp.

Cincinat Rar întrebuințat ca prenume, Cincinat corespunde unui vechi cognomen lat. Cincinnátus, format de la subst. cincinnus „cîrlionț, buclă”. Cu referință directă la înfățișarea fizică a individului, Cincinnatus se încadrează într-o bogată serie de nume asemănătoare, întîlnite în onomastica tuturor popoarelor (la romani, Calvus „chel”, Crispus „creț” etc.) și are un corespondent perfect, din punct de vedere al semnificației, în numele nostru de familie Crețu. Este interesant pentru vechimea numelui în discuție un fapt relatat de istoricul Titus Livius. În anul 458 î.e.n. un Lucius Quinctius Cincinnatus este chemat de la coarnele plugului și făcut dictator pentru o perioadă de o jumătate de an; după numai șaisprezece zile, Cincinnatus renunță la onorurile și dificultățile funcției publice și se întoarce la ogorul lui de un hectar. Împrumutat în ultima sută de ani, Cincinat este cunoscut la noi mai ales datorită epigramistului Cincinat Pavelescu.