SPLÍNĂ, spline, s. f. 1. Organ anatomic intern, moale și spongios, de culoare roșie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavității abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depozitează sângele etc. ◊ Loc. adj. Fără splină = (despre animale) care este rezistent la fugă, care nu obosește; (despre oameni) care muncește intens fără să obosească. ◊ Expr. A i se pune cuiva splina = a simți dureri acute la splină, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Plantă erbacee din familia saxifragaceelor, cu frunze în formă de splină (1) și cu flori galbene-aurii; splinuță (1) (Chrysosplenium alternifolium). – Din ngr. splína.

SPLÍNĂ, spline, s. f. 1. Organ anatomic intern, moale și spongios, de culoare roșie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavității abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depozitează sângele etc. ◊ Loc. adj. Fără splină = (despre animale) care este rezistent la fugă, care nu obosește; (despre oameni) care muncește intens fără să obosească. ◊ Expr. A i se pune cuiva splina = a simți dureri acute la splină, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Plantă erbacee cu frunze în formă de splină (1) și cu flori galbene-aurii; splinuță (1) (Chrysosplenium alternifolium). – Din ngr. splína.

SPLÍNĂ, spline, s. f. 1. Organ anatomic, moale, spongios, de culoare roșie-violetă, așezat în regiunea subcostală stîngă, care produce globulele roșii. ◊ Expr. Fără splină = (despre animale) care este rezistent la fugă, care nu obosește; (despre oameni) care muncește intens fără să obosească. Și-ți voi da un telegar fără splină, care se numește Galben-de-Soare. ISPIRESCU, L. 19. A i se pune (cuiva) splina = a simți dureri acute la splină (din cauza fugii, a mersului repede etc.). 2. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, care crește prin locurile umede și umbroase (Chrysosplenium alternifolium).

SPLÍNĂ ~e f. 1) (la om și la animale) Organ de producere a limfocitelor, situat în regiunea stângă a cavității abdominale. 2) Plantă erbacee, neramificată, cu frunze ovale și cu flori galbene-aurii, care crește prin locuri umbroase și umede. /<ngr. splina, lat. splen

splină f. 1. viscer așezat între stomac și coastele false; 2. boală de splină; 3. sensuri tehnice: a) speteaza carului ce leagă capetele crăcilor piscului; b) piscul săniei; 4. mică plantă cu florile galbene aurii (Chrysosplenium alternifolium). [Lat. SPLEN].

splínă f., pl. e (ngr. splina, vgr. splén, de unde și lat. splen, splină. Cp. cu stomah și plămîn). Un măruntaĭ situat între stomah și coastele false la stînga. Boală de splină (splinare, rast). Mold. Lemnu în care e înfiptă oiștea. Trans. O plantă saxifragacee cu flori auriĭ (chrysosplenium alternifolium). V. spînz.

splínă s. f., g.-d. art. splínei; pl. splíne

splínă s. f., g.-d. art. splínei; pl. splíne

SPLÍNĂ s. (BOT.; Chrysosplenium alternifolium) (pop.) splinuță, (reg.) aurariță, bulbuc.

SPLINĂ s. (BOT.; Chrysosplenium alternifolium) (pop.) splinuță, (reg.) aurariță, bulbuc.

CHRYSOSPLENIUM L. CRISOSPLENIUM, fam. Saxifragaceae. Gen originar din Asia, America de N, Chile, Europa, cca 65 specii, plante mici, perene, care formează covoare. Flori terminale, galbene-verzui 8-10 stamine, 2-3 stile, sepale cu un colorit galben. Frunze opuse sau alterne, rotunde sau reniforme.

SPLINĂ (< ngr.) s. f. 1. Organ-glandă bogat vascularizat, situat în partea superioară stângă a cavității abdominale și alcătuit din pulpa roșie, formată din sânge și țesut reticular, și pulpa albă, formată din țesut limfatic. Culoarea estede obicei violacee, dar se modifică în funcție de diferite boli; la om cântărește c. 200 gr. dar poate crește sau diminua în diferite stări fiziologice sau patologice. Atât omul cât și animalele pot trăi fără s. și, în unele cazuri de splină bolnavă sau ruptură splenică, s. poate fi extirpată. S. reprezintă un organ hematopoetic și un rezervor de fier organic, pe care îl furnizează hematiilor sub formă de hemoglobină. Distruge hematiile uzate sau anormale și produice limfocite, anticorpi și fagocite. Are un rol important în apărarea organismului de infecții, intoxicații. 2. Mică plantă erbacee, perenă (5-20 cm) din familia saxifragacee, cu frunze orbicular-reniforme și cu flori fără petale, cu 4 sepale galben-verzui și bractei mari galbene, dispuse în cime terminale (Chrysosplenium alternifolium). Crește în regiunea montană în locuri umede.

Chrysosplenium alternifolium L. Specie care înflorește primăvara-vara. Planta (cca 12 cm înălțime) formează covoare. Frunze alterne, lucioase, cele inferioare lung-pețiolate, lat-crenate, rotund-reniforme, glabre sau pubescente.

Chrysosplenium oppositifolium L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori mici. Frunzele tulpinii opuse, scurt-pețiolate, rotunde, puțin păroase, adînc-crestate.