Cernica f. pârâu și comună în jud. Ilfov, cu o mănăstire zidită în 1608 de Vornicul Cernica Știrbeiu: 700 loc.

CERNICA 1. Lac artificial pe valea Colentinei, la 7 km E de București; 341 ha. Ad. max.: 3 m. Pescuit. Amenajat ca loc de agrement pentru locuitorii Capitalei. 2. Com. în Sectorul Agricol Ilfov, pe Colentina; 8.579 loc. (1991). Complex turistic. Iazuri și heleșteie. Așezare și necropolă din Neoliticul timpuriu (milen. 4 î. Hr.); mănăstire zidită în 1608 de vornicul Cernica Știrbei, în timpul domniei lui Radu Șerban, ulterior reconstruită și restaurată (1781). Deasupra primei biserici a mănăstirii se află Biserica Sf. Nicolae din Ostrov, construită în 1815. Biserica principală a mănăstirii este Biserica Sf. Gheorghe (construită între anii 1831-1842), în jurul căreia se află chiliile. Colecție de artă.

CALINIC de la Cernica (1818-1850), ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. Ascet și reformator al vieții monahale, editor de carte religioasă, sprijinitor al unirii Țărilor Române. Canonizat de biserică în 1955; prăznuit la 11 apr.