CELEBIU, CILIBIU I. adj. Distins, elegant, nobil: sînt supțiri, pentru aceea le zic gentilomi, cum zic Grecii, celebii (LET.); Cu fes negru, narangiu, C’așa-i lucru cilibiu (MAR.). II. CELEBI, CILIBI sm. Domn (titlu dat de Turci Grecilor din clasa mai bună): Cilibi Andronache (FIL.) [tc. čelebi].

KᾹTIB ÇELEBῙ [ketəb tʃalabi] (pseudonimul lui Mustafa ibn Abdullah, cunoscut și sub numele de Hāgῑ Halifā) (1609-1657), istoric, geograf și erudit turc. Observator atent al declinului societății otomane. Autorul unei enciclopedii bibliografice, al primei lucrări geografice turcești („Atlas Minor”) și al unei istorii privind bătăliile navale otomane.

LAM’I ÇELEBI, Mahmud (1472-1532), poet turc. Volumul său „Anecdote” reprezintă o importantă culegere de tradiții orale, cunoscute în epocă. Traduceri din poezia persană, contribuind la difuzarea acesteia.