cavnic, s.m. – 1. (reg.; arh.) Lucrător în exploatare minieră de suprafață; săpaș. 2. (top.) Cavnic, localitate (minieră) în jud. Maramureș. – Din cav, cavă „groapă, cavernă” (< lat. cavus) + suf. -nic.

CAVNIC, oraș în jud. Maramureș, pe valea omonimă, la poalele M-ților Gutîi; 6.040 loc. (1991). Expl. și prelucr. min. neferoase (plumb, zinc și cupru). Panificație. Menționat documentar ca sat în 1455. Declarat oraș în 1968.