Caliopi Prima dintre cele nouă muze ale mitologiei greco-romane, fiică a lui Zeus și a Mnemosinei, Kalliope (numele apare încă la Hesiod) era protectoarea poeziei epice și a elocinței, mamă a poetului și cîntărețului Orfeu, a lui Linus sau a lui Homer. Folosit în greacă ca nume personal feminin, alături de corespondentele masculine Kalliopis, Kalliopios (în inscripțiile latine apar formele Calliope și Calliopa, iar pentru masculin, Calliopius, Calliopus, Calliepius), Kalliope este considerat a fi un compus cu semnificația „cu voce frumoasă” (kalós „frumos, bun” și óps, opós „voce, glas”). O soluție puțin diferită, însă mai conformă cu semnificația „atribuțiilor” muzei (elocința și poezia epică) explică forma lat. Calliepius printr-o formă grecească neatestată *Kalliepios, în care poate fi ușor recunoscut adj. kalliepis, „elegant în dicție”. Deși calendarul cunoaște un sfînt Caliopie, se pare că masculinul nu a fost folosit la noi ca nume de botez (sau poate extrem de rar). Forma obișnuită la noi, Caliópi, corespunde pronunției grecești actuale, pe cîtă vreme Caliopia este mai bine adaptată seriei de nume feminine terminate, în marea majoritate, în -a; Caliope, cum era în greaca veche, sub influența mitologiei, pare astăzi o formă mai modernă, dar numele în discuție, frecvent la noi mai mult în epoca influenței neogrecești, pare acum învechit și este folosit destul de rar. ☐ Rus. Kalliopii, Kalliopia, bg. Kaliopa și Kaliopia, magh. Kalliope etc.