ureche s. f., art. urechea, g.-d. art. urechii; pl. urechi

URECHE s. 1. (ANAT.) auriculă, pavilionul urechii, (rar) pâlnie, scoică. 2. v. auz. 3. v. toartă. 4. gaură, (prin Transilv.) toartă. (~ la acul de cusut.) 5. (BOT.) urechea-babei (Peziza aurantia) = urechiușă, (reg.) babă; urechea-iepurelui (Bupleurum rotundifolium) = (reg.) lăutoare, urechelniță, ureche-tătărască; urechea-porcului (Salvia verticillata) = (reg.) jaleș.

BUPLEURUM L., BUPLEURUM, fam, Umbeliferae. Gen originar din Africa, America, Asia, Europa, 70-30 specii erbacee, anuale, rar semitufe. Frunze lunguieț-ovate, ovate, cele inferioare puțin îngustate la bază, cele superioare mai late. Flori mici, galbene sau galben-verzi (petale rotunde cu vîrf bont), dispuse în umbele compuse. Fruct lunguieț sau rotund, lateral plat, cu 5 muchii aripate.

Bupleurum fructicosum L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori mici galbene, în umbelă compusă, terminală (diametrul de cca 10 cm), pedunculată. Frunze (cca 8 cm lungime) simple, alterne, pieloase, lucioase, verzi-albăstrui, eliptice pînă la lunguieț-invers-ovate. Tufă perenă.

Bupleurum ranunculoides L. Specie care înflorește vara. Flori (2-4 sepale verzi-gălbui, ovat-ascuțite, petale galbene) așezate în umbelă. Fruct lunguieț cu dungi uleioase. Frunze pețiolate, lanceolate, cu cca șapte nervuri, cele tulpinale mai late și înconjoară tulpina, deseori ramificată, verde rareori, verde- albăstruie, înaltă de 20-60 cm.