Bibescu m. 1. (George) Domnul Munteniei partizan declarat al Rușilor, sub care se făcu emanciparea Țiganilor (1842-1848); 2. (Barbu), V. Știrbeiu; 3. (George), fiul Domnului George Bibescu, ofițer și scriitor francez (1834-1902).

BIBESCU, familie de boieri din Țara Românească. Mai importanți: 1. Dimitrie B. (1750-1831), mate vornic și apoi mare logofăt. Important rol politic în timpul domniei lui Grigore Dimitrie Ghica (1822-1828). 2. Gheorghe B. (1802-1873, n. Craiova), domn al Țării Românești (1842-1848), ales de Extraordinara Obștească Adunare. Fiul lui B. (1). A abdicat la 13/25 iun. 1848 de teama Revoluției. 3. George Valentin B. (1890-1941, n. București), pilot român. Promotor al aviației sportive și al automobilismului din România. A înființat Clubul Aviatic Român (1909) și Liga Națională Aeriană (1912). Primul român aviator pilot (1910). Președinte al Federației Aeronautice Internaționale (1930). A întemeiat Automobil Club Român, a organizat și participat la primele concursuri automobilistice în România. 4. Marta B. (1890-1973, n. București), scriitoare franceză de origine română. Soția lui B. (3). Romane evocînd mediul saloanelor franceze („Papagalul verde”, „La bal cu Marcel Proust”) și poezia peisajului românesc („Izvor, țara sălbaticilor”), memorialistică („Jurnal”).

a sta ca boier Bibescu expr. a lenevi, a trândăvi.