2 definiții pentru Benelux

Ortografice DOOM

Benelux (grup de state) s. propriu n.

Benelux (grup de state) s. propriu n.

Enciclopedice

BENELUX (Statele B.; Uniunea B.), uniune monetară și vamală constituită de Belgia, Olanda (Nederland) și Luxemburg, pe baza unei convenții din 1944 (intrată în vigoare în 1948) și transformată, în 1958, într-o uniune economică. Are sediul la Bruxelles.

Intrare: Benelux
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Benelux
  • Beneluxul
  • Beneluxu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • Benelux
  • Beneluxului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)