2 definiții pentru Benelux
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
Benelúx (grup de state) s. propriu n.
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BENELUX (Statele B.; Uniunea B.), uniune monetară și vamală constituită de Belgia, Olanda (Nederland) și Luxemburg, pe baza unei convenții din 1944 (intrată în vigoare în 1948) și transformată, în 1958, într-o uniune economică. Are sediul la Bruxelles.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: Benelux
Benelux substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)