4 intrări
4 definiții
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BELLIUM L., BELIUM, fam. Composi- tae. Gen cu ierburi micuțe pentru alpinării (anuale sau bienale) formînd covoare dense, la semiumbră, pe care, primăvara pînă vara, apar flori mici. Iarna se protejează cu un așternut din ace de conifere. Florile au sepale imbricate, receptacul ovat, caliciul emisferic, cele radiale, feminine, cele ale discului, hermafrodite. Fruct invers- ovat, papus format din solzi mari, cu mustăți lungi.
Bellium bellidioides L. Specie cu lăstari și tulpini (cca 8 cm înălțime) filamentoase. înflorește primăvara-vara. Flori (12-15 sepale lanceolate) radiale, albe sau roșietice, în capitul singular. Pepus cu 5 mustăți. Frunze mici, invers-ovate, lung-pețiolate, la baza tulpinii și la vîrful lăstarilor, așezate în formă de rozetă.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Bellium crassifolium Moris. Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori asemănătoare cu cele ale speciei precedente, dar încă odată mai mari. Frunze așezate în buchete. Tulpina (cca 10 cm înaltă) ramificată spre vîrf.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Bellium minutum L; Specie cu flori (7-8 sepale maro) radiale, albe. Înflorește vara. Frunze ovate, la baza tulpinii.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni