Beatrice f. iubita lui Dante, imortalizată de dânsul în Divina Comedia (m. 1290).

Beatrice [beatris] Prenume feminin modern, împrumutat recent pe cale cultă, din onomastica apuseană, Beatrice reproduce numele pers. lat. Beatrix, format pe baza adj. beatus, beata, „fericit, fericită” (din aceeași familie fac parte și neologismele beatitudine, a beatifica). În țările catolice numele este calendaristic și amintește o Beatrice, martiră în 303. Răspîndit astăzi în toată Europa, numele are grafii puțin deosebite în rusă (Beatrisa), în magh. (Beatrix). Cu siguranță că o cauză a răspîndirii numelui în epoca modernă este și strălucirea pe care o capătă numele prin Beatrice Portinari din Divina Comedie a lui Dante Alighieri.