BANGUI [bãghi], cap. Rep. Centrafricane, port pe Oubangui; 596,8 mii loc. (1988, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Pr. centru politic și economic al țării. Întrepr. textile, de încălț., producătoare de ulei de cocos și de prelucr. a lemnului. Universitate. Întemeiat în 1889. Centrul ad-tiv (din 1914) al terit. Oubangui-Chari din componența Africii Ecuatoriale Franceze, a devenit cap. statului independent Republica Africa Centrală (din 1960), a Imperiului (din 1976) și a Republicii Centrafricane (din 1979).